Legiuitorul german a creat o procedură de garantare a creanțelor fiscale rezultate din lucrări de construcții, pentru a reduce activitatea ilegală din industria construcțiilor. De la 1 ianuarie 2002. beneficiarul serviciului (comitentul) este obligat să plătească impozitul pe serviciile de construcții, care se ridică la 15% din valoarea serviciului prestat. Comitentului nu trebuie să facă o deducere fiscală dacă remunerația contractantului nu depășește 5 000 EUR în anul calendaristic în curs. Acest regulament se aplică atât antreprenorilor germani, cât și celor străini. Pentru a evita plata impozitului pe serviciile de construcții, este posibil să se solicite un așa-numit Freistellung, care este un certificat special care autorizează scutirea de impozit pe serviciile de construcții. Un astfel de certificat este emis de către biroul fiscal competent din Germania, care transmite apoi datele către Biroul Federal Central de Impozite. Certificatele sunt stocate într-o bază de date specială, astfel încât să poată fi căutate și să se poată verifica valabilitatea lor [articolul 48b alineatul (6) din EStG]. Executantul este întotdeauna obligat să furnizeze mandantului o copie lizibilă a Freistellungsbescheinigung. Dacă nu face acest lucru, trebuie să se presupună că nu deține un certificat valabil și, prin urmare, comitentul este obligat să deducă impozitul pe servicii de construcții din remunerația sa și să îl plătească la biroul fiscal care are jurisdicție asupra prestatorului de servicii.
Autoritatea fiscală germană a stabilit care dintre mandanți trebuie să rețină impozitul la sursă la o rată de 15 % din remunerația brută pentru lucrările de construcție efectuate. Potențial, acestea sunt:
– mici întreprinzători în conformitate cu articolul 19 UStG,
– toate societățile pentru care au fost efectuate lucrări de construcție,
– toate persoanele juridice de drept public,
– agricultorii și silvicultorii care plătesc impozitul forfetar în conformitate cu § 24 UStG și
– întreprinzătorii care efectuează numai tranzacții scutite de impozit, de exemplu, închirierea și leasingul de terenuri.
